peste trupurile noastre de gingașă asemănare
prisos ne e lumina
străfundurile nevegheate zăgăzuire.
noi suntem întuneric și zadarnic lumină
se sparge cu muget îndestulător
de stîncile crenelate ale suficienței de a fi doi.
purces către tine propriu-mi blestem de a fi
cu dinții îl sfîrtec
clădind din bucățelele opace sunet de robire,
călușul veșniciei... nelumină carnală.
pe cînd tu ești doar un abur moale
ridicîndu-te înțelepciune tăcută din mine
iar eu firicelul galeș de apă ce l-am născut condensîndu-te.

peste trupurile noastre de gingașă asemănare
se-așterne roua