doi ochi negri sunt mai aproape
unul de celălalt
cu cât sunt mai aproape
cu atât lumea e mai departe
lacrimile nu au rost
sub rimelul gros fardul vânăt închis
se ascund multe cearcăne
simultan cei doi ochi clipesc sec
speră că nimeni nu va observa
cu cât clipesc mai mult
cu atât sala de așteptare e mai goală
rămân doar alte două fete tinere braț la braț
își plâng necazul cu lacrimi adevărate

fata singură privește clar
către celelalte două
strânge cureaua rochiei mai tare
cântărește valiza grea după o noapte de nesomn
pentru zborul de lungă distanță
doar o ușoară amețeală
îi dă de veste că e dimineață
și are noroc că vede perfect
atentă la anunțurile din difuzoare
greu de auzit pentru cei cu ochii larg deschiși

fie tăcere fie nepăsare fie lacrimi
personale
ascunse sub fard
sau șterse sub ploaia de cuvinte
cu cât mai ascunse
cu atât mai greu de trecut
printre ceilalți
de la o vamă la alta

(29 mai 2012)