față în față
privirile iscodesc pereții
spatele gândurilor
poate
liftul e ca o închisoare din care
nu-ți poți evada nici măcar
respirația
nu ne mai știm
politețea face zid între depărtările noastre
doriți sus cumva?
la cinci?
nu mulțumesc eu cobor
mă afund
să testăm împreună
spațiul unde
nu există refugiu
cuvintele se zbârcesc în larva tăcerii
secundele șontâcăie nesățioase
de aer
după dumneavoastră
mulțumesc