Nici lacrimi lângă cruce nu mai curg
e mult de-atunci
peste recunoștință au năpădit buruienile
cum peste mormânt
doar o inscripție mai păstrează
amintirea ta
și fotografia
în care zâmbești peste timp

veneai de la muncă
mă luai pe genunchi
miroseai a ulei de motor
a tractoare
mirosul tău semăna cu iubirea
iubirea însemna pe atunci
sărutul pe frunte și turta dulce
zahărul cubic pe care mi le-ntindeai ostenit

în cimitirul din deal
aleea se urcă tot mai greu
locul e tot mai greu de găsit
nu știu de ce căutam unul înflorit
cine să-ți fi înflorit tradafirii?

gardul ruginit portița care scârție
felinarul într-o rână
două cruci sprijinindu-se una de alta
lacrimile nu mai curg lângă cruce
cad direct în adânc în adâncul ființei
pe inimă mai apare un rid
atâtea riduri
pe inimă...