Din falnica beției te ridici
Și ca un nor plutești în neștiire,
Drumul spre casă nu ți-l amintești
Și-aștepți tăcut cu visele-n privire

În gând , ai vuietul de plop
Cum soarele-ți zâmbea înconjurat,
De-un vis nebun si de-un ciclop,
De tine viață , de ceru-nourat.

Ai vrea să mergi prin dealurile verzi
Să-asculți chemarea, cum din cer coboară
Și ca o frunză galbenă te pierzi
Prin locuri ce umblai odinioară


Și-naintezi pe drumul tinereții,
Ca un ostaș sorbit de libertate
Privești și năucit la cerul vieții,
Cum toate pier in ape-nvolburate.

24 aprilie 2012