Parodie după poezia Focuri de primăvară, de Lucian BLAGA

Răspândind în cartiere
Zeci de wați prin portiere,
Curg manele, cu toptanul,
Ce ne zgâlțâie timpanul.

Îndemnați de primăvară,
Plini de viață și de dor,
Harnici din balcon – afară,
Scuturăm câte-un covor.

Urmărim în parc, la soare,
Stând pe-o bancă tacticos,
Trendul modei, cu stupoare,
Și scuipăm semințe jos.

Iar spre seară, pe terasă,
La o bere și-un grătar,
Batem brusc cu pumnu-n masă:
„ Doamne, ce oraș murdar ! "



Poezia parodiată

Focuri de primăvară, de Lucian BLAGA

Îngânând prin văi tăria
Sună ramul, sună glia.
Focuri ard albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinși de duhul înverzirii -
Prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
Gândul ni-l desmărginim.

Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veștminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărâm ce-l bănuim.

Căutăm pământul, unde
mitic să ne-alcătuim
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.