Am intuit mereu acest sfârșit fatal
ÃŽn care devenim materie surdo-mută
PriveÈ™te cum se-ntâmplă demersul imoral
Și cum se instalează tăcerea absolută

A devenit firească această amuÈ›ire
Acum când se cunoaște motiv de separare
Să fie scris în ziare să fie dată È™tire
E stare de asediu și stare de predare

Èši-am oferit iubirea ca pe-un tratat de pace
Să mă împac temeinic cu radicalul tău
Să nu fie vreodată nevoie a mă-ntoarce
ÃŽngenunchiat la poarta părerilor de rău

Și asta-i tot femeie. Zadarnic e-a te teme
Iubirea de poet e-un lucru gratuit
Dă-mi È™i dispreÈ› oferă-mi È™i blesteme
Să È™tiu că eÈ™ti È™i cum că s-a sfârÈ™it

Iar acum, cât mai sunt
Să mă scuzi de deranj
Redevin amănunt
Redevi personaj

Suntem doar noi
Şi tăcerea rurală
Funcție de doi
EcuaÈ›ie fatală