Am intuit mereu acest sfârșit fatal
În care devenim materie surdo-mută
Privește cum se-ntâmplă demersul imoral
Și cum se instalează tăcerea absolută

A devenit firească această amuțire
Acum când se cunoaște motiv de separare
Să fie scris în ziare să fie dată știre
E stare de asediu și stare de predare

Ți-am oferit iubirea ca pe-un tratat de pace
Să mă împac temeinic cu radicalul tău
Să nu fie vreodată nevoie a mă-ntoarce
Îngenunchiat la poarta părerilor de rău

Și asta-i tot femeie. Zadarnic e-a te teme
Iubirea de poet e-un lucru gratuit
Dă-mi și dispreț oferă-mi și blesteme
Să știu că ești și cum că s-a sfârșit

Iar acum, cât mai sunt
Să mă scuzi de deranj
Redevin amănunt
Redevi personaj

Suntem doar noi
Şi tăcerea rurală
Funcție de doi
Ecuație fatală