Siguranța cu care parcurgem
distanța până la cer
ne apropie de visele noastre.
Uneori acestea sunt mari
ca o dimineață de primăvară
din ochii păsărilor pe care le găzduim în inimă.
Îmbrățișați în interioriorul viselor
putem arde precum stelele
devenind copii rătăciți
în umbra copacilor singuri.