Iunie la Bălți

Oraș al teilor și-al fetelor ochioase –
A câta oară eu revin la tine,
Pe-alei cu țigăncușe și sălcii mari pletoase,
Cu ploi torențiale dar și cu seri senine?

Surprind copilăria-mi și pașii de-altă dată
Când ajungeam cu tata la iarmaroc de vite...
Privesc studenții veseli și forfota din stradă
Și casele evreilor – uitate, părăsite...

Oraș cu brazi și cu mesteceni care
S-aduși aici de-ai Rusiei feciori
Cu foame, c-umilinți, cu legi de-a lor barbare,
Cu comunizm ce semăna fiori.

Feciori ce-uitară Rusia natală,
De Ukraina au uitat ceilalți –
Româna ei ne-au izgonit din școală
Și spre taigale fost-am condamnați!

Ne-au înjosit feroce limba țării
Și exilați am fost de pe-acest plai
Ca pe vecie să fim dați uitării
Sub brazii lor, sub verdele lor strai.

Și ne-a venit lumina – nu cea din moscălie
Și nu de pe la Kiev, precum se minciunea...
Pe-aleile – ți de dor, oraș al poeziei,
Mi-e drag să vin sub tei, ca-n tinerețea mea.

Oraș al teilor și-al fetelor frumoase,
Oricât de crud ni-i timpul – la tine am să vin
Și-n zile mai senine, și-n cele mai ploiase –
Ești nordic juvaier, ești visul meu divin!