Se desprinde de tine umbra
și aidoma ei lumina
de partea nevăzută a lunii.

Când soarele răsare din el însuși
lumina o risipește
din râuri de lavă incandescente.

Timide,
bucuriile încep să se nască.

E noaptea când stelele timp nu mai au
iar depărtarea se apropie mai mult
și-n treacăt ne cheamă.

Cât mai prinzi pământul de guler,
când în el te cobori,
umbra de tine se desprinde,
rămâi într-o moarte fără lumânări.