Bojdeuca lui Creanga din Sărărie

Un gard de iasomie mărginește drumul
Ce urcă lin, in trepte către cer.
Și străjuieste-o poartă prea târzie,
A unui timp din care amintirile nu pier.

O curte mică, ce o ia la vale,
Un drag cireș și-un nuc înalt și drept
Păzesc o ușă mică, de poveste,
Pe care a intrat cândva un înțelept.

Mulțimi de vise străjuiesc în ziduri,
Ceaslov deschis și vase de olar,
Icoane încadrate de ștergare
Și Eminescu în portret, pe var.

O prispă lungă si înmiresmată,
Ferestre ce deschid un univers,
Colinele rotunde și bogate
De straja visurilor unui viers.