în adevărul din minciuna verii
regina devine milog de tăceri
se scurge văzduhul în ample căderi
și omul în tainele din misterii

păduri cu spaima-n rădăcini de tăieri
pe dealuri țipă-n strânsoarea ninsorii
în două despică marea năierii
speranța ucide teroarea de ieri

s-ar face nu-i viața și moartea era
dac-ar sufla-n să un vânt împotrivă
și răul și binele-ar coopera

nimicul pur să-l trimită-n derivă
pe armăsari de-argint oceanul spera
să-ntoarcă la cer credința fictivă