| 
		agonia romana v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ Cenușăreasa desculță 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2012-06-28 | | 
E plină lumea de necazuri, 
      Golită de femei, bărbați Prin pușcării închiși; din nazuri De procurori, de juji... legați Atâți nevinovați spășesc; Sunt pedepsiți pentru nimicuri Și-o țară-ntreagă mi-o găsesc În cumpănă de știri, de plicuri. ... Iar un pungaș, escroc penal Ce-a păgubit de miliarde Și-al tău moral și material... E plâns de hoți de-ai lui, în hoarde. Ah Doamne, oare acestă țară -Sau nu ea este vinovată, E Doamne acest popor- povară Dreptății-n lume, blestemată?! Ne vrem tot pleava, o neghină Din ochiul limpede, clătit Cu sânge? De-un pământ o vină La tot ce lumea a clădit? Ne lăudăm cu hakeri hoți, Ne păcălim asociații Ce vin de-afară cu nepoți Să-și bage bani, năpăstuim nații... ... Cu furturi, ne vindem femei, Violăm pe-altele, dăm tunuri! Cu diplome, ne vindem ”grei”, Furate și-alea, c-alte bunuri! Și-n laude ne proslăvim Cu trei țânțari pe la Sorbona, La Yale, Harvard... Și-i preamărim Că-s mintea lumii?!... Îi sunt clona!?. La știința întreagă, ea naivă, De-o Terra castă construită De mult, pe cinste, o arhivă, Fără străjeri, nepregătită... ... Ajuns-ai noștrii, plini de scule Să spargă liniști seculare Cu șmecherii și averi fudule... Făcute de-alții, milenare... În numai zece, cinșpe ani, Aici, unde totul se poate, Ne îmbogățim aleși golani Nerușinați!?... N-avem păcate??? Mă tem și acum, cum m-am temut, De renegat; spunând fățiș Că nu-mi găsesc ce am avut De la părinți... E un hățiș! În resemnat mai scriu țidule La minți încă cu porți deschise, Implorând pe-altele, credule Să-și facă legi!... Încă nescrise! Că-n timp, popor de analfabeți Ce-am fost, am umplut râuri sânge, Ne-am lăsat vorbă să fim drepți... Poate-om mai fi, suflet să-mi unge?!?. Rușinea-mi crapă adânc obraz Ce-l port la fel, cu demnitate Și-o să-mi reneg cât oi fi treaz Tără, popor de nedreptate!!! ... Și știu că nu sunt toți, nici toate... 28.06.2012 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate