Croton, poisentia, bere fiartă,
pe lumânările rămase ard ziua,
scrum o fac. În sera asta
ne-am cuprins prima oară, Luna
se atingea cu Marte și Venus.
Aveam șampanie, icre de morun,
sentimente. Aveam respirație.

Începuseși să fii pielea mea, am
nevoie să beau ca să tac. Spun
tare nu mă pricep la composturi,
într-o viață am fost abanos.
Măicuța cu pălărie de lână
presară nucșoară, șoptește ceva
despre rădăcini prost înțelese.

Canarii stau chiorâș la mine,
altădată îmi luau vorba din gură.
Bătrâna schimbă tonul, zice
te-aș fi ținut ca pe pruncul meu bun.
Eu? au început să-mi dea
hudojnicii vodcă, le scriu
cuvinte pe dosul lucrărilor
să li se lege culoarea.

Mai treci pe la mine, păsările
nu mai vor, oamenii aduc zgomot.
Pe geamuri ninge, peste nepenthes
în suspensie ochi de cobalt,
mi-au căzut frunzele, mi-au crescut
clape murdare. Vin curând,
doamnă Marta. Curând.