Pe aleea către mine însumi
Am intâlnit motanul sur
Ne jucam v-ați ascunselea-mpreună
Nu chicotea, mă lua drept vechi Neptun.

Și-l împingeam către un cer noros,
El mă veghea cu coada sa-nfoiată
Ne tot jucam, priveam cum s-a ascuns
În harta cerului, de la adulmecat întunecată.

Dar cea mai dragă îmi era pisica
În ochii ei de-albastru pur
Să mă-nfășoare fără lațuri, ca urzica
”Întinde-mi inima dacă nu te pricepi la șnur”.

Și i-am întins o inimă ca pe-o capcană
Tot ne vedeam în vechiul meu sălaș
Să ne gândim la blana ei măiastră
La ziua cea de ieri, de azi și de poznaș.