când zburau porumbeii din umerii zilei
așezându-se pe brațul nopților cu lună plină
acolo unde visele își împletesc părul
îmi lăsai inima să bată în noaptea amintirilor
cusute iubiri de colțul pernei
îsi pierd clipele printre fulgi

mâine am să-i adun lacrimi
și am să-i las la fereastra
poate vântul îți va șopti doar unul
să știi că n-am murit
pe lună plină