Moartea morții

Cineva a omorât-o
vai, neînțelegerea acestui lucru
aduce criza
e prea greoi cuvântul pentru unii
am încercat să-l aplic la eul meu
pentru a răsări stropi de rouă stelară
grâul din ceruri
am găsit loc să-l sădesc
în timpul devoțional scurt
și încrederea în aparențele religioase
quasi spirituale
care mă uscau
suntem prea mulțumiți de noi înșine
deoarece facem din experiențele celorlalți
modele pentru viața noastră
ofertele Sale-s mari...
nu vrem să răspundem ofertelor Sale
una e moartea mea,
răstignirea eului
roada Duhului,
desăvârșirea mea prin suferință
Totuși Glasul continuă să răsune
cine-L va băga în seamă?
totuși nimeni nu trebuie să se teamă să-L asculte
fiindcă oricine va asculta va auzi
ce ne împiedică să intrăm după pierdea?
vocea cărturarului
care se aude puternic?
dar vrem vocea sfântului care a trecut dincolo de pierdea
cu ochii ațintiți asupra Minunii care e Dumnezeu
continui să rămân afară
la ușa Locului Preasfânt
fără să intru
să mă familiarizez cu Glasul Lui
Doamne, învață-mă să ascult
să golesc totul din mine
prezența acestei perdele în inima mea
să nu mai rămână acolo
oprind lumina
să ne ascundă fața Ta
acest văl opac, cusut, peticit, reparat
perdeaua deasă a eului...

să golesc paharul meu
murind pentru a trăi
ca grâul
pentru că ordinea și viața lumii depind de acest Glas
care mă roagă să mor
rămânând mai viu ca oricând

pentru că ordinea și viața lumii depind de Fața văzută
care mă desfată mereu cu frumusețea Sa
hrănindu-mă

Doamne, ajută-mă să mor!

obosesc la Curtea cortului întâlnirii
îmbătrânind
zăbovesc
vino și spune-mi că moartea a fost ucisă de Cea mai frumoasă Ființă din Univers...cu frumusețea Sa
Te iubesc
esti al meu...mister!