sunt ca o lumină azi ca o muzică japoneză
care sparge vase în liniște și tot ce scriu iese din mine lin
cum apa din izvoare multpreaiubitulmeu
pentru care am adunat raze
și le-am trecut prin ascunzișurile minții
ca prin inele mici de aur degete de marii

am visat să fii bun și copil
/ziua în care ieșim cu gâștele la păscut
mâncăm păpădii melci și alte ciudățenii din dragoste/
prima stea căzătoare acolo între cer și pământ
am rămas cu aceeași necredință în moarte

la o altă scară a timpului cosmic
din același lut voi lipi chipul tău fericit și durerea ascunsă
așa cum intrasem de mână în această cetate ieșim
și cuțitele taie în aer cum aerul în cămașa ta întunecată
până ceața se dă la o parte



(dulcele meu asasin, 2016)