marea-și face cuib
în palmele mele.
tu râzi, Ema
și plescăi apa fără griji.
îți strig
să mă aduni din cioburi de scoică
când obosești
să mă așezi dincolo de stabilopozi.

te privesc cum așezi timpul -
înainte și după
niciodată între,
ca și când n-ai ști o altă măsură
pentru viață

steaguri de lumină
se revarsă-n mare
mă-ntreb cum pescăruși flămânzi
și-au pierdut zborul

în timp ce eu
am învățat să mor.