e vorba despre o iubire diformă
cine e mai fidel în povestea improvizată
promisiuni înjghebate rapid în timp
cântecul nostru se duce-n praf
pe tălpile călătorilor stau suflete nedespachetate
transpir în ridurile făcute de insomnie
camera miroase uneori a lignit ars
parcurg amintiri așa cum deschid uși glisante
într-un pasaj subteran fără sfârșit
iau câteva particule de oxigen și le-ntreb
de ce nu se pot sătura de viață

pe o faleză începe conturul ploii de toamnă