ușor ușor te-ai strecurat
ca o rață prinsă în cotețul puilor

dai cu mătăuzul de var
să le albești visele
aidoma în găoace
la începutul zilelor fără număr

de atâte ori m-am ferit
să îți spun
putem lăsa lucrurile așa cum sunt
într-o ordine întâmplătoare
sau le putem răsturna într-o clipă

lumea suntem noi
restul are forma unui vas
o încăpere în care ne iubim