sunt risipitorii de visuri cu ambarcațiuni stelare
își potrivesc inimile după înălțimea valurilor
cuprind orizonturi străine în cutiile cu nervi de oțel
au sare pe genele arcuite de albastrul solzilor
nisipul circulă prin sângele cuvintelor

,,e femeia mării!’’ striga un muritor de rând
definind grămada liniștită de oase ajunsă la țărm
înotasem fără bilet
marea m-a purtat în brațele ei
ca pe unica fiică întoarsă din războiul cu viața
eram liberă în sfârșit

ea a vorbit cu valul despre nunta promisă
coralii sunt acolo de la nașterea mea
îmi păzesc amintirile
crucea mea de spumă
s-a rezemat de umărul pământului
și trage zilele la mal