aceeași goană
după cafeaua de la automatul din colț
mă lovesc de oameni
le simt osatura pieptului
și începutul de aripi -
încolțirea
aripi lăsate să moară de sete
aici, unde okeanos și-a ridicat valurile
și a fugit
femeie care-și ridică poalele
ca să alerge mai repede
spre camerele amanților

e decembre, cu două fețe argintii -
monedă aruncată de mai marele cerșetorilor
acolo toți își încălzesc tălpile
cu aburul ieșit din patru ochiuri de canal

alergăm fiecare pe bulevard
tu nu ești frumoasă -
cal troian de unde ies
războinici însetați de pace
și nu de sânge
rădicând scutul și lancea
în semn de recunoaștere

Monroe a mea cu păr decolorat și cearcăne
căzută într-un somn copilăresc
acolo unde căsuța din copac se reconstruiește
bucată cu bucată
din lemnele băgate pe foc spre încălzirea cugetului
acolo unde înlăuntrul nostru
e făcut după legile ciclopilor
și crede-mă, copila mea
ne-am făcut vrednici de cerc -
catacombă unde pupila stă în genunchi
pe vederea lucrurilor