stau și citesc
lumina îmi bate albastru pe tâmple literele
sar pe parchet cele mari joacă leapșa
cele mici se luptă cu umbrele
că nu mai înțeleg
de ce atâta grabă pe dânsele
când apa la baie încă mai curge

mă uit la pereți la mobilă
la măsuța din living
însemnez cu creta
de câteva zile construiesc același principiu
toate sunt la locul lor îmi notez
în carnet
cafea prânz cină lectură și somn
din bucătărie privesc
la vecinul
aceeași cafea aceeași oră
și la prânz și seara la fel
nu se întâmplă nimic
creta se află acolo

am praf pe mâini de parcă ar fi sânge
genunchii o iau razna se lipesc
de parchet gura se lipește
de parchet mâinile se lipesc de parchet
ochii îmi ies din orbite se lipesc de parchet
parchetul se lipește de parchet
stau așa până ce creta nu mai e cretă
până ce mobila nu mai e mobilă
până ce
masa nu mai e masă
se fac minuscule le arunc
în batistă
mi le leg pe frunte
ca și cum aș fi piratul din umbră
privesc pe geam vecinul are pe cap o batistă
cu mâinile trasează pereții cu cretă
aud soneria deschid
vecina de deasupra
îmi cere o cutie de cretă
pe scară văd oameni
au cretă în mâini
desenează pereți
verzi
oameni minusculi planete gigantice

și toate atunci se întâmplă

acum
știu, îmi aduc
cea mai albă insectă