În fiecare zi la aceeași oră
zvârlit de furnicarul străzii
în dreptul locuinței
cum face banda rulantă
cu o piesă de care nu mai are nevoie
Două trei uși închise în urma mea
în căutarea unui refugiu iluzoriu:
liniștea de gradul unu

Cicăleala zilnică a soției
mărunțișurile dramei diurne
în așteptarea gheizerului interior
și a calmului răspândit de acesta:
liniștea de gradul doi

Desenatul florilor pe colțul ziarului
pe șervețelele de hârtie
în aer
în podul palmei
în oglindă
până când una din ele
una singură
prinde viață și mi se apleacă la ureche
Vă rog vă implor domnilor
lăsați-mi această favoare:
e floarea care îmi dictează la ureche
toate poemele într-o desăvârșită
liniște de gradul trei