Te văd în lumina lunii, și-n cea a dimineții

În lumina reflectoarelor, dar și-n a vieții

Un înger interzis de mase sau de presă

Respiri, iubești, adori și cânți în lesă.



Vrăjite de parfumul tău au fost mai multe

Dară platonic eu te chem în vârf de munte,

Să privim cerul și pămantul în liniște

Sau să pictăm fericirea pe miriște.



Hai, alege-ți o culoare și dă contur vieții

Zâmbește, savurează aroma cafelei tinereții

Ia-mi gândul și-l apropie încet de-al tau

Nu-mi da nimic ce nu-i de drept al meu.



Turează motorul pensulei statice

Și spiritul sufletelor sălbatice

Vibrează pe urmele libertății

Simte bucuria divinității.



Cuprinde-mi sufletul în pânza ta

Supune-mi voința prizonieră-n ea

Sedu-mi simțurile și rănește-mă

Condu-mi valsurile și răpește-mă.



Dă-mi ce vreau in seara asta scurtă

Și poate uit de viața asta absurdă

Să bem coniac din cupa utopiei

Să ne-mbătăm cu șoapta euforiei.



Al meu sa fii doar o secundă

Și mintea mea în vis se afundă,

Căci ești barbatul vieții ei

Iar eu nu-s nimeni între voi.



Complet străini să fim aș vrea

Ca poate așa n-ar mai durea,

Nu vreau nimic din ce cred ei

Doar un sărut să vii să-ți iei.



E noapte, e târziu și trebuie să pleci,

Fumează o țigară și poate-ai să-nțelegi!.





Noiembrie 2011 - Iuliana Vladescu