Deschid larg oglinda
Cât să pot trece iar dincolo
Nu iau nimic cu mine
Nici pe tine
Nu te iau
Rămâi dincoace
Cu telefoanele tale confiscate la miezul nopții
Cu puii golași căzuți din cuiburi imaginare
Cu pietrele care nici măcar nu astupă
Urme de zei

.
Îmi iau drumul cu mine
Și podurile din coșmarurile copilăriei
Și podurile adevărate
Podurile alea care sar în aer când vin în contact
Cu lipsa timpului
Dincolo e mult mai aici pentru mine
Iubi
Și muuult, mult mai acasă
Cine știe…
Poate cândva