în zi de sărbătoare
are miros de busuioc și mir
în buzunar
bunica
avea resturi și de anul trecut
când venea tot cu duminica
și ne-o împărțea frățește și în celalalte zile
de peste an
amintirea asta de ogar încă îmi ocupă locul magic

(tare mi-aÈ™ fi dorit
mireasma năucă să-mi umple și acum clipele)

deschid porți surpriză
acel sentiment de frică mă pândește la colț
și ce dacă
o deschid și aștept ca drumul către casă
să aibă același miros

talpa
trasă de adâncuri
slăbește cadența

prima poartă care nu are lanțuri
deschisă
poteca care urcă șerpuind
este verde
- bunico
vreau covrig

buzunarul meu este plin de busuioc
și miez de pâine
mâinile întinse spre riduri
nu vor însera în ceara ce îmbătrânește
pe fruntea himerelor
…întunericul își ia hainele și pleacă

acum știu
de aici izvorăsc duminicile
covrigul de pomană
și eu care credeam că bunica le poartă cu ea