Viața vi se desfășoară,
În ritm de poezie, o vară
Și uit tot, dar mă învârt,
În ritm de bong, din start…

Viața mea n-a părut,
Apoi frumusețea a apărut.
O portocală grasă,
Și o mică, bătrânească, casă.

Mă bucurau în fiecare dimineață,
Dimineață de primăvară, vară,
Toamnă, iarnă, mă simțeam privilegiat,
Să trăiesc o viață de om curtat.

Curtat de crăiese, frunzelor mirese,
M-au făcut să roșesc, ca o roză în noapte.
În plină iarnă, fulgii dansau pe piese,
Cântate de greieri triști, ce se pictau în zare.

În zare, unde toamna încă mai respira,
Clorofila se întrista, cămașa copacilor se ofilea…
Vântul grav tăia, flexată frunza se aurea,
Dar omul din mine, nu se mai stresa, respira.

Trăgea seva aerului încins de iarnă,
Păcură argintie se clădea la ferestră.
Eu eram precum un boț de gheață,
Respiram prin apă, simțeam cum înțeapă.

Frigul, cum desprinde coli de păcură,
Și construiește noiane de argint și înger’.
Gerul încălțat cu ghete, șuiera prin aer,
Dragostea se simțea înghețată, pe-o ramură…