Frunză delicată,
Din topor tăiată,
Clorofilă aurită,
De toamnă sorbită.

Suflet cărămiziu,
Toamnă târziu,
Aștept un țipăt auriu,
Să-mi spună un vizitiu…

Că toamna s-a făcut fărâme,
Și parcă și mici râme,
Se rup în fărâme, așteaptă cu pâine,
Peștele s-o înhațe, of… astăzi e mâine.

Nu aștept să-mi piară clorofila,
Dar parcă mi se aurește fila.
Mi se auresc filele din cap,
Am durere-n suflet și nu pot s-o scap…

S-o scap pe o frunză,
S-o auresc, să mă numesc,
Tomnatic poet, mic atlet,
Iubesc, dar sunt lovit…

De albe file, ce se leagă-n rime,
Nu, cuvintele nu-s de tine.
Eu te aștept cu mici palme cu pâine,
Tu aștepți ziua de mâine…

Aștept să înhați iubirea din file,
Dar tu sorbi deja clipa de mâine.
Te zbați în limba acului de ceas,
Eu mă zbat ca peștele în ac, termoceas.

Termoceas, e frig afară,
Gerul așteaptă la poarta de aramă.
Așteaptă să-l lase toamna, să vină iarna,
Să-ți rupă aurul, să-l facă argint, frunză dragă…