De-a lungul timpului am învățat,
Să calc pe cuvinte și mi-ai arătat,
Cum rândurile pline de lacrimi,
Nu fac prea mult, fără două inimi…

Inimi purtate de val, în anotimp
Înghețat, inimi ce dezgheață
Și năpădesc gerul, îl învață,
Îi oferă iubire, îl transformă în timp…

Îl transformă în petale de trandafir,
Din fulgi de zăpadă și ca o feerie,
Toată ura adunată în frig piere, acea acorie…
Pierzi sufletul, culoarea lui. Și lovesc un clavir…

Cât bate-un zefir, tu te miști lin,
Eu încă mai scriu, luceafăr vid,
Tu te miști la fel de viu,
Pe cerul pustiu, senin și fin.