Lacrimă, suflet lichid,
Scăpată de un duh morbid,
Atingi pământul, taci,
Așterni cuvinte dulci, saci.

Lacrimă cuminte, obraz de roză,
Te-ai trezit în dimineață, anhidroză.
Aștepți suratele, să-ți spele urmele,
Dar ele s-au uscat, cuvintele…

Le-au făcut să moară,
Acum duhul s-a făcut o moară,
Ce toacă doar cuvinte, piatră
Sufletească, rimă foniatră…

Vocea duhului piere,
Lacrimile par să zbiere.
Lacrimi, ochii duhului cerne,
Iar gândul nu mai discerne…

Realitatea de ficțiune,
Capul i se golește de rațiune.
Inima se golește de pasiune,
Sufletul-ți spune, tu, lacrimă transpune!