Clopotul cel amar
prevestitor de moarte
l-au trimis în exil
să bată morților străini de plecare


copilul își șterge grimasa
pleacă umerii suflecați
peste singurătate

ascultă
bate clopotul cel mic pentru pașii cei mici
pierduți în pușculița de visuri

copilul
uitați-vă
își poartă umbra singur
ținîndu-se de haina goală a lumii

focul s-a stins

e marele gol ce bate peste umbrele toate

un cântec din lemne de foc
adoarme peste noi
istoria cea mare a uitat să încuie ușa

clopotul cel mare bate
peste cerul barbarilor
peste podurile luate de ape
și le îngheață in visul scurt
de copil

a venit iarna și ne-a luat
din sat

bate un vânt de târziu de tot printre cântecele mici

poveste între clopote fără semn și cuvânt