Port o lacrima in suflet
si un dor pe fața..
Port o șoapta-n gand mereu,
dar vina nu ma lasa.

Ma cutremura amintirea ta,
buzele-mi tanjesc dupa sărutare
ohhh..Doamne,tare aș vrea candva
sa-mi fluture parul in departare!

Și vreau din nou sa fiu copil,
sa rad,s-alerg prin flori hectare...
desculța si cu capul gol,
izbavita de dor și stoarsa de putere,
sa ma-nfașor in mreaja ta.

Și de-ar fi luna sa vrea
o stea din partea mea sa-ți dea
iar mie,o floare insangerată,
petalele le-aș darui
stelei cea mai 'depărtata.

Dar...unde ti-e zambetul smierit,
unde-i răsăritul fără de sfărșit,
unde-i glasul liniștit
cu care-n suflet mi-ai tiparit
c-ai fi al meu la infinit?

Dar toate astea-s rătăcite
căci văntul s-a pornit...
si tu te-ai dus cu el,iubite
si dus ai fost,n-ai contenit.

Rămasă singură-n suspine,
găsesc alt drum spre fericire,
dar nicicănd nu voi uita..
să privesc spre steaua ta!