am pășit
mai mult din curiozitate
credeam că voi găsi ceva important
mi-ai zâmbit
un zâmbet de lună rotund
ca de sfeclă

nu era frig dar nici cald
îmi arătai locul
să mă așez să mă simt confortabil

într-o parte era casa soarelui
în cealaltă
apele se zbenguiau râzând pe furiș
în camera din stânga plutea infinitul
brusc
ai închis ușa

maică-ta încă nu venise cu poame

nu, asta nu
aceea din dreapta
era camera dinspre sud
acolo unde zburau liliecii
da,
acolo ziceai ca va fi casa noastră

am zâmbit
un zâmbet nătâng ca de câine
te priveam pe furiș cum aranjai salteaua
perdelele

cearșaful îl întindeai
dintr-o parte într-alta
era maleabil
și greu ca de plumb
nu-i nimica ziceai
șade bine
uite, în acord perfect cu pereții
becul va lumina încontinuu
nu va trebui să îl spargem
vom dormi indiscret

am tăcut
o tăcere ca aceea din filme

în creier se derula un plan diabolic

acum știam
voi construi o corabie