Sus, prin ceruri, pe un scaun,
A zburat ca un blajin balaur,
Zor de gând.

Se piti sub pietre...
Sau poate, în mașină:
El râde când castoru-i
Lipăind arde coada,
Zor în gând.

Întru tot îi sfetnic de nădejde,
Prin candelabre vajnici suflă;
De-i năprasnic
Fuge-n vârf de pix,
Zor de plumb.

Aurului fură strălucirea
Iar, zâmbind,
Șterge-n suflet de bijuterie amintirea.

Uită că se-ntoarce!
Desfrunzit jupân cu fânul ros...
Plânge, plumb de gând!