Din viața mea trecută a rămas doar un fum
Din care mă inspir și inspir uneori
Și o scrumieră plină de amintiri
Unele fumate complet, altele pe jumătate.

Aprind mereu noi viitoare amintiri
La bricheta sufletului meu, mereu plină
Urmăriți lumina din ceață
Și mă veți găsiți mereu cu capul în nori deși de speranțe tușite.

Așa îmi fumez viața, clipă de clipă
Pentru că în jurul meu totul ia , oricum, mereu foc
Pentru că dacă nu aș aprinde-o aș trăi într-o lume de scrum,
Și scrumul este prea palpabil
Nu plutește și nu face volute.