a venit cineva dimineața la ușa mea
dar nu m-a întrebat nimic-
mi-am cerut scuze stânjenit și
am răspuns la întrebarea nepusă:
nu încă n-am murit destul și
n-am văzut încă destui salcâmi rugându-se
în genunchi

a plecat la altcineva după ce
m-a pus să semnez cu degetul
pe o piatră tăioasă
cu o picătură de sânge scursă
neglijent

dacă doare eu nu mai știu...
eu nu mai știu ce să zic...
mi-a zis dispărând pe o scară obscură

era ora la care trenurile treceau
spre apus
ocupate cu oameni care se ocupă cu
amintirile abandonate

dacă cineva îți suflă ușor
peste un deget rănit
verile trec răcoroase
se duc și revin foarte repede
vibrând ca adierea aripilor
unei păsări minuscule

pun cafeua aburindă pe marginea ferestrei
și obosesc privind câmpia gri
jefuită de semnificații