ziua umblă pe picioare de capră
am nevoie de puține cuvinte
pentru o viață grăbită
durerea e simplă
crinii ofiliți peste aerul desuet
mă împing
intru în grădină cu toate zgomotele
unde umbra stătea înclinată fix
și îngrop adânc sub conopidă
lișițele nebuniei
vulpi și pureci
iepurii disperării

abia spre seară reușesc
marea izbândă
să îmbrac somnul fără speranță al broaștei