Tu ești celălalt dintre cei doi prinși
și nu e seară
e ora două norii au acoperit
zidurile transparente

oamenii fără degete aprind chibriturile
și toate ard
oamenii în armani râd ca niște vânători în ținutul vânătorilor
unde din cer cad topoare și furci
dar nu tu/ tu te ridici
și te uiți pe fereastră

tu ești sălbăticiunea
tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice
/te văd în viscol cum vii încet, încet

*

si desfaci pachetele
punem toate paharele în față
zăpada le umple încet
între kilometru 99 și 100
ai impresia că iubirea oamenilor este păgână
iubirea dintre vânător și arma sa când peste toate ninge și drumul rămâne în spate


la picioare este lumea noastră în oglindă
ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu
și celălalt dintre cei doi prinși seara de viscol

deși nu e seară
e ora două
norii au acoperit zidurile transparente
și peste ele ninge

au ramas oamenii fără degete
încercând să aprindă chibriturile
unul de la altul și toate au au ars
doar când te uiți în oglindă și

*o sută de mii de flyere zboară deasupra încăperii