eram copil și îmi ploua în păr
ieșea soarele și lutul creștea rotund
o ulcea în mâna olarului
era trupul meu dinspre tălpi spre creștet

alergam roată în jurul copacilor
vântul mă legase ca un ham
cu inima cât un bob de rouă ascuns
trăgeam numai hăis sau cea

câte puțin pădurea și-a strâns rădăcinile
aspre în tâmplele mele
crengile sapă pământul ca un plug
merg printre oameni pe vârfuri
codru adânc de-a-ndoaselea

lutul mi-e moale și ușor
prin el îmi trec brațele și desenez
pe gâturi de ulcele flori de mac