Deodată , florea s-a dus la munte, îmbiată de plantele medicinale..
Iar neghina a rămas printre culturile de oameni,
Și a sperat că într-o zi va fi însăși floare, dar a realizat
Că o groapă în asfalt nu e sol prielnic.
Inutila plantă își dorește un petic de pământ
Pe care să crească în voie și puțin pângărită de soare,
Vrea să fie plantă medicinală ... doar o plantă medicinală.
Cerșește îndurare de la pietrele ce-i demonstrează neputința ,
Își întoarce frunzele colorate către lumină , și parcă mai rău
Semințele cer otravă, și o primesc de la vântul ce poartă
Veninul de la munte pân` la bază ei.
Astfel tânăra neghină , preponderent bazată pe stamină ,
Se aruncă în umbra deasă a rocilor , și-și curmă suferința
Cu o simplă resemnare,
Și eu pot fi plantă medicinală.