Căutare


Aș vrea să putem ceva să mai rămână,
Pe vreme senină, sau vreme de furtună,
Când mânăstiri din ziduri de flori se dărâmă,
Când licurici se-ntunecă-n noapte făr-de lună.

Când munți cei mari și stele căzătoare
Acoperă pământul binecuvântat în soare,
Cumva în lume tare aș dori să fie,
Ca iubirea mea în veci să te-mbie.

Și când plăntuța cea delicată din tine,
Vrea să-și întoarcă frunza către mine,
Să știi eu cu drag voi fi-n raza de soare,
Și-n apa picurând cu dor adânc de mare.

Primăvara s-o-nverzească,
Vara s-o-ncălzească,
Toamna s-o-mbătrânească,

Iarna-n gândul sămânței,
Cu dor neînceput
Și drag s-o regăsească.

Precum la copiii
Plecați în uitare,
În lacrima de rouă
Înecată în mare.