De ce dori atât viată , oare cu ce ti-am gresit ?
Că mereu... intodeauna...sufletul mi-ai răscolit .
Stau si te intreb cu ce...ti-am gresit oare ceva...
De ce tu mereu din suflet...vi si furi linistea mea ?

Aș vrea să mă lași să pot , când , capul pe pernă-mi pun
Să pot să visez frumos , visele să pot să-ți spun .
Nu mă chinui viată , incercări mi-ai dat prea multe
Tu cunoști sufletu-n mine...și-ale mele gânduri multe .

Tot astept de-o veșnicie , de mine să-ti amintești
Te și caut și strig ,viată...insă oare unde-mi ești ?
Tot trezești in al meu suflet , amintiri, ce nu le vreau
Cu tristețea-n al meu suflet , singură in noapte stau .

Imi vei da mie vreodată , liniștea ce mi-ai furat
Si mă vei lăsa vreodată , să trăiesc cu adevărat?
Cu ce ți-am greșit eu oare , de atât mă chinuiești
Când te-ntreb in nopți pusti , de ce nu vrei să-mi
vorbești ?