Și uite că ai venit din nou,
Înconjurată de toată cruzimea pe care o porți.
De ce nu ai putut să lipsești măcar anul ăsta?
Puteai să ne uiți măcar un ceas.

Credeai că îți ducem dorul așa de mult?
De cum ai venit ne-ai suflat
și cel mai mic fir de căldură rămas.

Crezi că toți se gândesc la tine?
Nu sunt mulți care ți-au dus dorul.
Au mai rămas doar supușii tăi loiali,
Mituiți de vorbele tale reci.
Pentru cei cu ochii morți,
Da,ești frumoasă ca o crăiasă,
Dar ești la fel de rece ca un cub de gheață.

Crezi că ești perfectă?
Că nimeni nu îți poate dărâma imperiul
pe care ți l-ai clădit singură?
Poți să ai o armată de cristal.
Poți să ne dobori unul cate unul.
Dar ai uitat un lucru mărunt
pe lângă măreția ta.

Nimic nu este etern.
Orice se ridică,vine un moment,
când trebuie să coboare de unde a pornit.
Poți să te simți ca o regină acum,
Poți să-ți admiri roadele semănate cu atâta grijă.
Dar ține minte,că nimeni nu o să te ajute,
atunci când imperiul îți va fi destrămat
de propriați cruzime.