Ploioasă zi copacii uzi
Își țin în mână sufletul postum
În surda lor ureche tu auzi
Un tril al mierlei morții stins acum

Toți picurii din ochii frunzei suri
Doar acel tril ți-l șuieră la ușă
Și-n poarta frunții până mai înduri
La gleznă-nghețul negru de cătușă

Viața pare că există-aici
Dar dincolo de ea-i o altă viață
De greieri morți de doliu de furnici
De cercuri mici și lipsă de distanță

Ploioasă zi ploioasă înserare
Pe aripa ta dreaptă calcă munți
Pe stânga plumbul zărilor tresare
Dar mult puțin tu încă zbori și uiți.