găsim noi prin uitare nenumărate gînduri
și trecem peste ele ștergîndu-le în rînduri
de îngropăm sfintirea iubirii noastre sacre
sorbind roua de dureri și grăuncioare acre

cînd se va zbate cerul și blestema-vor sfinții
trecutul printre gînduri s-ar strecura frumos
pleca-voi eu departe mă voi apuca cu dinții
de frumusețea lumii de totul credincios

închipuim o lume uitînd de celelalte
și toate se destramă ramîn de altă parte
și se divide-o lume în două și în patru
dogma-i idealul sau poate chiar mai sacru

la mal sfîrșit de suflet pe vîrful de tăiuș
și inima se zbate uitată în țapuș
și vînturi ce alină o fire omenească
nu face ea mai mult decît să stapînească

în lacrimi mult simpliste nu te regăsești
de te ispită dracul cu cele prea cerești
și ajungînd la țel treptat cazut-ai jos
că tu ai să platești cu mult mai prețios

din pietre și nisip au construit altare
și-au umilit noroade și vechile popoare
dezlănțuit-au demoni și diferite fiare
să nimerim pe veci în mîrșavile ghiare