dimineața fulgii curg
ca un ocean
din cerul plumburiu
peste satul-ncătușat de vremi
și de troiene.

oamenii curg ca niște
bărci prin ape-nvolburate,bâjbâind
după idei lăsate-n curte
de bătrânii morți ai satului.

se spune că demult,un om
avea un fost om.
a fost dus la târgul de vite,in obor,
a fost mângâiat pe coama lui bogată
și a fos vândut uni fost prieten,cu care
a trăit odată în armonie!

vapori de altcineva
alunecă pe luncă,s-a dus cel cu păcăleala.
la el se aruncă două surori!

după ce a fost vândut
a venit noaptea sângerie de decembrie,arsă de
mitul omului domn,când nemurirea își va lovi
nuanța.
ce știe gândul dacă nu-i liber?

a venit februarie,dacă nu mă-nșel.
l-am cunoscut pe miel.
ca mine și ca tine era,doar
suflul lui era din altă dimensiune.
gândul lui nu-l puteam atinge cu al meu.
privirile celor mulți nu-l atingeau,iar
când am înțeles a fost târziu.

imi cade gândul din cap,ca un bolovan
ce se rostogolește cu viteza luminii.
vidul creat
omul e beat
fapte necugetate
reacții deșarte
mortea te paște.
Hristos o-nviat!