s-a făcut cioburi privirea de smarald
în urma ei,
poetul care cântă
poartă-n desagă întrebări
(nu știu de-l mai frământă)
și nestemate încă-s în traista firii lui

poetul care cântă
de dragoste n-a plâns
și prima poezie a fost un prim răspuns
că dragostea se cântă,
ea-i contopirea sfântă-ntre melos și cuvânt

ca-n basmele lui Creangă,
el e vreun Harap-Alb,
din lacrima de mamă - vreun fiu de împărat,
așa cum Eminescu în lume l-a aflat,
poetul care cântă,
el s-a născut la sat