ne-om întâlni în cântul firii
sorbind o veșnicie-n doi,
vom săruta talpa iubirii,
jertfi-vom inimi de eroi

eroi a cea dintâi iubiri
nestinsă-n veci și sfântă,
liman al oricăror simțiri
când sânge-n vene-ți cântă

aș vrea să-nchidă mâna mea
sărutul și cuvântul,
când în genunchi ne-om așeza
să ne cunune Sfântul

iar din prinosul dăruirii
aripe ne vor crește
aura cald-a fericirii
din creștet ne umbrește

și rătăciți 'n atâta rai
să nu ne prindă apusu-n somn,
când n-oi mai fi o Lorelai,
când n-ai să fi Hyperion

aripile ni le-om tăia
cătând spre tu si eu
de zborul tot n-ar însemna
un pas spre Dumnezeu

ne-om lipi fruntea de pământ
din zile, trup și rugăciune
ne-om face casă, nu mormânt,
o viață cât o rugăciune

când miruiți de veșnicie
vom ridica fruntea ca mirii
să ascultăm cum glasul gliei
ne va-ngâna în cântul firii